Wednesday, 2019-05-22, 5:23 AM

NIHIL

Main | Registration | Login
Welcome Guest
RSS
«  September 2009  »
SuMoTuWeThFrSa
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930
Noteaza site-ul meu
Total of answers: 10
  • Create your own site

  • Total online: 1
    Guests: 1
    Users: 0
    Main » 2009 » September » 13 » Coco Popescu: „Alpinismul nu e mai riscant decât mersul în viaţă“
    4:00 PM
    Coco Popescu: „Alpinismul nu e mai riscant decât mersul în viaţă“

    La doar 14 ani, tânăra alpinistă din Râşnov a cucerit deja unele dintre cele mai înalte vârfuri de pe glob. Deşi aşază precauţia înainte de toate, Coco Popescu a acumulat un palmares în care abundă superlativele: cel mai înalt vulcan din lume şi vârful cel mai înalt din cele două Americi.

    http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7908/4656034/3/coco-elbrus-varf-03.jpg

    Cum te-ai decis să te apuci de acest sport?
    Eu trăiesc la Râşnov, un loc înconjurat de munţi (de la mine din cameră văd Piatra Craiului, din camera de zi Bucegii, iar din spatele casei începe Postăvarul), merg pe munte de mică, iar tot ce înseamnă timp liber se întâmplă pe munte. La un moment dat am încercat să fac lucruri mai grele pe munte: trasee mai lungi, escaladă, ture de iarnă. Mi-am dat seama atunci că trebuie să mă antrenez în mod special. Cu o pregătire bună, cu timpul am putut merge pe munţi înalţi şi renumiţi în lumea alpină.

    Mi-a plăcut foarte mult, pe urmă am văzut că majoritatea ascensiunilor sunt recorduri mondiale de vârstă. Aşa am ajuns să fac performanţă; cred că am talent, aşa că nu mi se pare greu.

    Cât de greu îi este unei femei să facă performanţă în alpinism?
    În rândul oamenilor de munte pe care îi cunosc sunt acceptată şi privită ca partener, deci se bazează pe mine pentru ceea ce ştiu şi pot, nu cred că are vreo importanţă faptul că sunt fată.

    Care sunt calităţile de care are nevoie o persoană care se decide să practice alpinismul?
    Nu cred că este nevoie de calităţi deosebite pentru practicarea alpinismului. De fapt, nu faci altceva decât să mergi, să avansezi la o altă pantă sau la o altă altitudine decât în mod obişnuit, să ajungi în locuri sau pe trasee frumoase, dar aparent inaccesibile ţie. Cu antrenament încerci să te depăşeşti mereu şi să ajungi pe unde înainte nici nu îndrăzneai să visezi. Oricum, în alpinism, întrecerea este cu tine, în orice loc în care ajungi poţi fi convins că a mai fost sau va mai veni cineva, dar poţi fi sigur că ce simţi şi ce trăieşti pe munte îţi aparţin numai ţie. Probabil că-ţi prind bine tenacitatea, perseverenţa, echilibrul şi instinctul de autoconservare. În general, dacă treci de primul an, ai toate şansele să nu mai păţeşti nimic, deoarece între timp te-ai prins cum merg lucrurile.

    Alpinismul este un domeniu plin de riscuri, un pas greşit te poate costa viaţa. Ai momente în care te cuprinde frica? Ce faci ca să treci peste ea?
    Nu e mai riscant decât mersul în viaţă, decât fuga pe gheaţă, dar este adevărat că un pas greşit te poate costa viaţa; cu atât mai mult, de ce să-l faci? Peste frică nu trec, dacă apare, înseamnă că n-am ce căuta acolo în acel moment, aşa că decid să cobor; voi reveni când voi fi mai pregătită şi nu-mi va mai fi frică.

    Care a fost cea mai dificilă expediţie pe care ai realizat-o? De ce?
    Dacă un munte ţi se pare greu, înseamnă că nu eşti destul de bine pregătit pentru el, deci nu ai ce căuta acolo. Cel mai greu mi s-a părut la antrenamente, unde am depus mari eforturi ca să mă chinuiesc pe munte. Cea mai grea expediţie, tehnic vorbind, mi s-a părut Ojos del Salado - Aconcagua, pentru că au fost două vârfuri de aproape 7.000 de metri în mai puţin de o lună, ceea ce e foarte solicitant. Am început cu Ojos del Salado (6.891 m), cel mai înalt vulcan din lume, situat în cea mai aridă zonă de pe glob, deşertul Atacama. În mai puţin de patru zile ne aflam deja în Argentina, la baza celui mai înalt vârf din afara Asiei, Aconcagua (6.962 m), iar peste alte şapte zile pe vârf, urmând ruta Gheţarului Polonez. A fost solicitant, dar excelent. În această expediţie am stabilit recordul mondial de vârstă pe Ojos del Salado şi recordul mondial de vârstă pe ruta Gheţarului Polonez spre vârful Aconcagua. De asemenea, am devenit prima femeie din România care a ajuns pe Aconcagua urmând această rută.

    Ce planuri de viitor ai? Vei continua să faci alpinism de performanţă sau există o altă profesie pe care doreşti s-o urmezi?
    Alpinismul te bucură la orice nivel îl faci. Aşa că eu o să continui să mă pregătesc şi să merg pe munţi, s-ar putea să fac grupul Seven Summit (cele mai înalte vârfuri de pe fiecare dintre cele şapte continente) sau vârfuri de peste 8.000 de metri, dar asta va depinde de limitele mele, de felul în care voi vedea viaţa la momentul respectiv. Ca proiecte apropiate, pentru acest an mi-am propus să urc pe vârfurile Cho Oyu (8.201 m) din Nepal şi Elbrus (5.642 m) din Caucaz. Ca performanţe ar însemna să devin cea mai tânără persoană din lume pe un vârf de peste 8.000 de metri, prima femeie din România pe un optmiar şi să am făcute două vârfuri Seven Summit. În legătură cu o altă profesie pe care să o practic, nu pot să mă pronunţ încă. Deocamdată mă simt bine cu ceea ce fac, dacă mai târziu o să-mi placă altceva, voi vedea atunci.

    Ce îţi place să faci în timpul liber?
    Pentru mine, timp liber înseamnă timpul în care nu sunt la şcoală sau fac lecţii, iar atunci am antrenament sau alte activităţi legate de munte (escaladă pe stâncă, schi de tură, mountain bike, snowboard).

    Ce părere au colegii de şcoală despre pasiunea ta?
    La început, colegilor mei li se părea neobişnuită pasiunea mea pentru munte, deşi locuim în acelaşi orăşel înconjurat de munţi. Părinţii copiilor au impresia că muntele este foarte periculos pentru că nu-l cunosc cu adevărat, ceea ce îi împiedică să-i lase pe munte. Cu timpul, colegii mei s-au obişnuit însă şi chiar au devenit interesaţi de activităţile montane.

    Părinţii tăi te susţin în ceea ce faci?
    Mama mă susţine moral, iar tata mă antrenează şi este preşedintele Clubului Montan Altitudine, la care sunt legitimată ca sportivă. Sunt fata lu’ tata.

    Care sunt femeile faimoase pe care le admiri cel mai mult?
    Când am fost în Nepal, la 5.000 m, aproape de tabăra de bază de la Everest, am vorbit cu o femeie nepaleză care făcea în timpul sezonului mâncare pentru alpinişti. Era fericită de faptul că familia ei era sănătoasă şi se bucura pur şi simplu pentru că se trezea în fiecare dimineaţă. N-am putut-o plasa în rândul modelelor feminine din lumea mea, nu i-am găsit un loc. Am văzut prin ochii ei viaţa: fiind o parte din natură, nu avea nevoie de model.


    Fata care păşeşte pe nori

    Crina Coco Popescu (n. 3 decembrie 1994) este cea mai tânără alpinistă care a urcat pe cel mai înalt vulcan din lume, Ojos del Salado (6.891 m), şi care a cucerit cel mai mai înalt vârf din afara Asiei, Aconcagua, pe ruta Gheţarului Polonez, faimoasă pentru nivelul ei ridicat de dificultate. Tânăra alpinistă a realizat cele două performanţe pe 28 decembrie 2008, respectiv pe 10 ianuarie 2009, la vârsta de 14 ani. Pasionată de alpinism încă de la o vârstă fragedă, Coco a reuşit, în ultimii patru ani, să-şi treacă în palmares vârfuri renumite din întreaga lume, printre care Dente del Gigante (4.014 m) şi Mont Blanc (4.810 m) din Alpi, Kalapatar (5.545 m) din Nepal, Kazbek (5.047 m) din Caucaz, Damavand (5.761 m) şi Alam Kooh (4.850 m) din Iran. Tânăra alpinistă este însoţită în toate expediţiile de tatăl şi antrenorul ei, Ovidiu Popescu.

    sursa www.cotidianul.ro

    Views: 571 | Added by: nihilrock6er | Rating: 0.0/0
    Total comments: 0
    Name *:
    Email *:
    Code *:
    Copyright MyCorp © 2019